Top 6 mituri despre perioada comunistă

11 April 2017 | Scris de Marian in Istorie, Politica, TopU cu 0 comentarii

 

Circulăm deseori pe stragă și auzim veșnicii nostalgici care ne vorbesc despre un trecut mai bun, mai sigur, mai prosper. Analizând însă faptele din perioada respectivă nu putem observa decât faptul că acesteau sunt doar mituri fiind rezultatul propagandei care s-a răspândit în rândul populației înaine de 1989. Așadar, în cadrul acestui articol propun un top al celor mai întâlnite 6 mituri despre perioada comunistă.

 

  1. În timpul lui Ceaușescu economia era înfloritoare.

Această idee persistă în mintea colectivă a oamenilor simpli. Auzim frecvent pe stradă când se spune că în acele vremuri era mai bine. Însă, adevărul este cu totul altul. Consultând Anuarul statistic al RSR între 1948 și 1989 se constată că în cea mai mare parte a timpului balanța economică a fost deficitară. Au fost chiar situații în care importurile au copleșit exporturile. După anul 1980 economia României se prăbușește efectiv datorită încăpățânării lui Nicolae Ceaușescu de a plăti datoria externă a țării. Alimentele și benzina erau raționalizate, electricitatea și căldura erau de asemenea raționalizate.

  1. Fiecare persoană avea un loc de muncă sigur și garantat pe viață.

Este un mit foarte întâlnit invocat de persoanele care au trăit în comunism. Într-adevăr, absolvenții de facultate primeau ceea ce se numea „repartiție”. Dar asta însemna o „excursie” de cel puțin trei ani undeva la capătul lumii având un salariu mai mic în comparație cu cel al unui muncitor calificat. Transferurile erau imposibile și avansarile se făceau pe pile, apartenența în cadrul partidului unic fiind obligatorie.

  1. Lumea era mai cinstită, nu se lua șpagă.

Adevărul este că era o lume în care șpaga era un obicei cvasigeneralizat. Nu aveai cum să reușești dacă nu aveai la tine punga cu cafea, țigările americare sau banii în plic. Nu primeai nicio semnătură fără o mică „atenție” și situația era întâlnită în cadrul tuturor funcționarilor publici, și atunci nu aveai cum să eviți să-i întâlnești pentru că totul era naționalizat, centralizat.

  1. Infracționalitatea era ca și inexistentă.

Regimul era foarte discret în legătură cu acest subiect. Ziarele nu aveau voie să trateze acest subiect decât cu acordul primit „de la centru”. Partidul dorea crearea unei impresii de stabilitate, de liniște. Erau situații când cazurile de delapidare sau trafic de influneță erau prezentate publicului doar pentru a le arăta acestora cum pedepsește partidul aceste infracțiuni. În realitate, furtul era la ordinea zilei, de la simplu muncitor până la director de întreprindere.

  1. Sistemul de educație era mai bun, mai performant.

Nu existau într-adevăr „fabricile de diplomă”  însă sistemul era poate mai bolnav decât cel de astăzi. Favoritismele, apartenența la originile „sănătoase”, pilele și șpăgile erau obișnuite și persistau încă din clasele primare. Până în anii 60, intelectualitatea interbelică fusese aproape eradicată prin arestări și condamnări. Se revine la normalitate după aceea dar controlul și cenzura erau încă foarte puternice.  Se încurajau mai mult materiile reale și tehnice în detrimentul celor umaniste. Omul „multilateral dezvoltat” nu trebuia să fie și creativ și să-și pună întrebări care ar fi fost periculoase.

  1. Salariul era suficient pentru un trai decent.

Salariul ajungea după o lună pe alta pentru că nu aveai mai nimic de cumpărat. Rareori, salariul unui muncitor calificat depășea 100 de dolari (salariul unui profesor stagiar era de 40 de dolari). Trebuia să economisești în jur de trei ani pentru a-ți achiziționa un autoturism Dacia, un an sau chiar doi pentru a-ți achiziționa un televizor (trebuia să primești și recomandare de la muncă pentru a fi înscris pe listă). După anii 80 nu se mai găseau mai nimic în magazine. Doar pe piața neagră mai circulau produse din Occident.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

FacebookTwitterGoogle+
Marian

Scrie un comentariu

(Intrebare Anti-Spam)