Top 3 lideri politici ale căror discursuri au însuflețit armatele în momente de criză

27 March 2017 | Scris de Marian in Citate, Istorie, Top3 cu 0 comentarii

„Un lider este un negustor de speranțe”

                                                            Napoleon Bonaparte

 

 

Istoria a evidențiat cât de important este rolul unui lider în rezolvarea situațiilor de criză și mai ales a războiului. Calitatea lui de orator este una esențială în a-și mobiliza armatele și a convinge populația în necesitatea continuării conflictului și a obținerii victoriei. În cadrul acestui articol mi-am propus să creez un top al celor mai importante trei discursuri susținute de lideri politici care și-au însuflețit armatele în momentele de criză.

 

  1. Winston Churchill: ”We shall never surrender”

    Winston Churchill, Discurs susținut la Zurich, 1946

Premierul britanic a marcat istoria Marii Britanii a secolului al XX-lea. A fost implicat în două dintre momentele de cumpănă ale Imperiului Britanic atât ca Prim Lord al Amiralității în timpul Primului Război Mondial[1] cât și ca premier în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.  Deși era bâlbâit[2] și sâsâit este unul dintre cei mai mari oratori ai lumii. Discursurile sale înflăcărătoare au mobilizat armata britanică cât și populația  având astfel un rol central în menținerea efortului de război în ambele conflagrații mondiale din care Imperiul Britanic a ieșit învingător.

În speciale se remarcă discursurile sale din timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Aflat în mijlocul evenimentelor a reușit să transforme deznădejdea și fatalismul evenimentelor în încredere în forțele proprii, dârzenie și tenacitate astfel încât Marea Britanie reușește să respingă invazia Germaniei Naziste și să câștige războiul.

Churchill era și dator să facă acest lucru pentru că el era cel care a dat declarația de război pe 13 mai 1940. Politica conciliatoristă a lui Chamberlain se dovedise un mare eșec, Hitler reușind să invadeze Polonia, Cehoslovacia și Țările de Jos, facțiunea lui Churchill, care susține războiul cu regimul hitlerist, este în mod evident propulsată la conducerea imperiului. La 13 mai reușește să-și convingă auditoriul că războiul cu Germania era o bătălie pe care britanicii erau datori să o lupte și s-o câștige. El însuși declară că „nu (are) nimic de oferit decât trudă, lacrimi și sudoare…”. Strategia propusă de acesta era un război total, un război purtat „pe uscat, pe mare și în aer…folosind toată puterea și toată tăria pe care ni le-a dat Dumnezeu, și vom purta război împotriva unei monstruoase tiranii, cum nu a mai existat vreodată în sumbrul și lamentabilul inventar al fărădelegilor omenești.” Și tot acesta enunță și scopul politicii Imperiului care nu putea fi altul decât victoria „căci fără victorie nu există supraviețuire.”

 

Au urmat apoi o mulțime de discursuri purtate la radio sau chiar în fața auditoriului pe care încerca să-l îmbărbăteze și să nu capituleze în fața unui adversar care părea să aibă avantaj. Este de necontestat aportul pe care l-a avut Churchill în mobilizarea soldaților și întărirea populației în timpul Bătăliei Angliei. Din nou, încerca să motiveze soldații care erau la fel de curajoși ca și cei pe care îi apărau. Transformă figura aviatorului britanic în aceea a unui supererou, fiind „neînfricați în fața sorții potrivnice, neobosiți în neclintita lor dârzenie și înfruntare a morții și care schimbă cursul războiului mondial prin vitejia și devotamentul lor”. Nu uită însă să asigure că nu doar populația britanică suferă de război ci aviația britanică „noapte de noapte, lună după lună….zboară departe în Germania , își identifică obiectivele în întuneric, grație unei excepționale capacități de navigație, își direcționează atacurile, adesea sub focuri adverse nimicitoare, adesea cu pierderi grave, cu un discernamânt bine calculat și aplică lovituri zdrobitoare asupra întregii structuri tehnice și de război a puterii naziste.” În final conchide ”We shall never surrender” (Nu ne vom preda niciodată!”).

 

  1. Pericle: „Deci, acești oameni prin moarte au dovedit că sunt atenieni. Voi, cei care trăiți trebuie să demonstrați că moartea lor nu a fost în zadar.”.

    Pericle, Oratio funerară, pictură de Philipp Foltz

Strategul atenian a reușit să ducă Atena în epoca sa de aur remarcându-se prin opera sa edilitară. În timpul lui sunt construite principalele clădiri din Acropola ateniană: Partenonul, Teseionul, templul Atenei Nike etc. Dar mai mult decât un bun adminstrator, Pericle a fost unul din cei mai mari oratori ai Antichității și ai lumii. Discursurile sale sunt redate de către istoricul Tucidide care a fost contemporan cu acesta.

Tucidide a consemnat și unul din discursurile care m-au determinat să-l includ pe acesta în acest top și anume orația funerară către atenieni. Este vorba de discursul său în cinstea atenienilor căzuți pe câmpul de luptă în fața spartanilor și a celorlalți combatanți ai Ligii Pelopenesiace pe care Pericle l-a susținut în anul 431, anul de debut al Războiului Peloponesiac (431-404).

Războiul a început ca urmare a unei politici hegemonice a Atenei, care devenise o mare putere după succesul contra perșilor conduși de Xerxes în cadrul războaielor medice. Atena devenise un imperiu colonial controlând Asia Mică dar și o mare parte a polis-urilor grecești din Egeea și coasta de vest a Greciei. Acest lucru nemulțumește Sparta, Teba și Corint, puteri care se puteau măsura cu Atena dar care nu profitaseră asemenea acestui stat de pe urma războiului. Implicarea Atenei în cazul conflictului dintre Corint și colonia sa Corcyra a determinat izbucnirea războiului dintre cele două tabere: Liga Peloponesiacă centrată în jurul Spartei și Liga de la Delos centrată în jurul Atenei.

Războiul nu debutează foarte bine pentru Atena însă. Spartanii invadează Attica și ciuma izbucnește la Atena. Primele confruntării cu Liga Peloponesiacă produc numeroase victime în rândul atenienilor. Cu această ocazie, Pericle, liderul de necontestat al atenienilor, oferă celebrul său discurs către atenieni, Orațiile sale funerare către eroii căzuți contra spartanilor dar și un discurs motivațional prin care reușește să convingă pe atenieni să continue războiul.

Discursul său este consemntat în cartea a doua a lui Tucidide despre Istoria Războiului Peloponesiac. Pericle face o adevărat eulogie (discurs laudativ) Atenei pe care o vede superioară celorlalte state grecești prin prisma organizării sale. Democrația ateniană este unul din principalele atuuri care dau putere acestui polis. Atena „este un exemplu pentru celelalte cetăți grecești”. Spre deosebire de spartani, atenieni sunt liberi și știu să lupte pentru a rămâne astfel. Laudă eroii care au căzut pentru a apăra Atena și îi îndeamnă pe ceilalți să le urmeze exemplul.

Atena reușește să contracareze invazia spartană invadând la rândul ei, regiunea Lacedemoniană( regiunea controlată de Sparta). Pericle moare însă în 429 a. Chr și Atena nu a mai reușit să aibe un conducător asemeni acestuia care a dus-o în epoca sa de aur.  Discursul său a devenit unul inspirațional pentru mulți lideri după acesta. Cel mai celebru exemplu este discursul lui Abraham Lincoln de la Gettysburg. În 421 a. Chr se încheie și primul război peloponesiac fără să aducă în față un învingător. Pacea lui Nikias a fost însă una de scurtă durată. Atena avea să fie învinsă la finalul acestui conflict, în 404 a.Chr.

  1. Elisabeta I: „Am inimă și stomac de rege”

    Elisabeta I, „The Ermine Portrait”, pictură de William Segar

Anglia în cel de-al doua jumătate a secolului al XVI-lea era într-un proces de redresare sub conducerea reginei Elisabeta I încercând să-și revină după politicile primulor regi ai dinastiei Tudor: războiul civil al Rozelor, excesele lui Henric al IV-lea, războiul pierdut în fața Franței, luptele interne dintre catolici și protestanți. Acest lucru a permis inamicilor Angliei să emită pretenții asupra invadării acestui regat slăbit. Printre statele care emiteau asemenea pretenții se afla și Spania, un mare imperiu colonial aflat în apogeul puterii sale acum, sub conducerea lui Filip al II-lea. Faptul că Anglia era condusă acum de o femeie a întrărit ideea monarhiei spaniole că va fi un război ca și câștigat. Cu toate acestea trimite o uriașă armată- 130 de corăbii, 18 000 de soldați conduși de cel mai prolific general al împăratului spanilor- ducele de Medina Sidonia, plus o armată terestră ce însuma alți 30 000 de soldați.

La 8 august 1588 regina Elisabeta ținea un discurs la Tilbury, Estuarul Tamisei, în fața trupelor sale și a celorlalți supuși menit să-i însuflețească și să le demontreze că era un monarh puternic…are sprijinul divinității, fiind un monarh de drept și nu un cuceritor tiranic, este susținută de „marea mea forță și ocrotirea mea să atârne de inimile leale și bunăvoința supușilor mei„„.. și că era hotărâtă să lupte alături de soldați: „vin acum printre voi, așa cum mă vedeți, și, în această restriște, nu pt a mă distra, ci ferm decisă, în toiul luptei și focul bătăliei, să trăiesc și să mor printre voi, să mă prosternez pt Dumnezeul meu și pentru regatul meu și poporul meu, pentru onoarea mea și neamul eu, chiar și în țărână… Știu că la trup sunt o femeie neputincioasă și slabă, însă am inimă și stomac de rege” ….grație disciplinei voastre de ostași li grație bravurii voastre în luptă, în scurt timp vom cuceri o splendidă victorie asupra acelora care sunt dușmanii lui Dumnezeu, ai regatului meu și ai poporului meu.”

Discursul, în contextul bătăliei de la Gravelines, când comandantul englez Lord Howard de Effinghton reușește să profite de greutatea cu care se mișcau corăbiile engleze în curenții puterni din apropierea coastei engleze și obține o victorie decisivă în războiul dintre Armada care nu mai era invincibilă și Anglia care deveanea cea mai puternică putere navală începând din acel moment și pănă către sec XX.

 

 

Surse: MONTEFIORE Simon Sebag, Discursuri care au schimbat lumea, Editura Trei, București, 2016, p. 312.

 

 

 

 

[1] Între 1914-1915. Dar cariera lui se încheie cu durerosul eșec de la Galipolli care îi va marca în mod negativ parcursul politic din primii săi ani în viața politică a Commonwealth-ului.

[2] Purta în acest sens o proteză special proiectată pentru a-l ajuta să-și depășească impedimentul asemenea pietricelelor lui Demosthene.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

FacebookTwitterGoogle+
Marian

Scrie un comentariu

(Intrebare Anti-Spam)