Top 10 REVOLUȚII CARE AU SCHIMBAT SOARTA LUMII (II)

27 May 2017 | Scris de Marian in Istorie, Politica, Top cu 0 comentarii

Revoluția este o schimbare de putere sau a structurilor organizaționale care are loc într-o foarte scurtă perioadă de timp. În majoritatea cazurilor termenul are o semnificație politică deși se poate aplica și în economie, cultură, relații sociale sau altele. Propun o listă a celor mai importante revoluții în ceea ce privește schimbarea radicală a direcției pe care o urma un anumit stat.

Revoluția chineză.

Revoluția chineză

Revoluția chineză a fost reprezentată de o serie de evenimente politice și militare ce au avut loc între 1911 și 1949 și care au dus, în cele din urmă, la instaurarea Republicii Populare Chineze. În 1912 mișcarea naționalistă (Kuomitang), condusă de lideri precum Sun Yat-sen și Chang Kai-shek, îl obligă pe ultimul împărat chinez să abidce și proclamă republica.

Singura fortă politică care se opune noului regim este mișcarea comunistă, apărută cu un an înainte. Pentru a scăpa de atacurile armatei naționaliste din nordul Chinei, în octombrie 1934 începe Marșul cel Lung, în care câteva sute de mii de partizani chinezi s-au retras cu succes de încercuirea armatelor naționaliste. Deși a produs numeroase victime datorate epuizării și foametei, marșul a permis întărirea pozițiilor armatei comuniste chineze și întărirea poziției lui Mao Zedong ca lider al mișcării.

După ce au colaborat în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial când au luptat contra invadatorilor japonezi, armatele naționaliste și chineze se vor confrunta iarăși decisiv între 1946 și 1949. După victoriile de la Huai-Hai și Nanjing, naționaliștii sunt definitiv învinși și se retrag în Taiwan, unde pun bazele acestui nou stat, în timp ce China devine un regim communist sub conducerea lui Mao Zedong, un regim care s-a păstrat până astăzi (cu evidente modificări produse de-a lungul timpului).

Revoluția Junilor Turci

Revoluția Junilor Turci
Source: Wikipedia.org

Revoluția Junilor Turci a izbucnit în Iulie 1908 ca o mișcare a dizidenților și a intelectualilor turci împotriva unui regim de conducere al Imperiului Otoman conservator și care nu mai corespundea epocii respective. Pe lângă turci, în cadrul mișcării s-au implicat și bulgari, arabi, evrei, armeni sau greci toți cerând instaurarea unui regim democratic. Revoluția are succes, în primă fază, fiind reconvocat Parlamentul (suspendat de sultan încă din 1878). Mișcarea s-a dovedit însă un eșec datorită disensiunilor dinlăunturul Junilor (unii voiau democratizare și modernizare în timp ce alții voiau păstrarea imperiului, implicit a valorilor care duseseră la crearea acestuia) cât și a opoziției puternicului vizir. Mișcarea a dus la izbucnirea unoir noi revoluții precum cele din Bulgaria, Bosnia și Herțegovina etc.

Rebeliunea Taiping

Scenă din Rebeliunea Taiping (autor necunoscut)
Source: Wikiwand.com

Rebeliunea Taiping a izbucnit în sudul Chinei la începutul anilor 1850, într-o perioada marcată, ca și vremurile de azi, de probleme economice, corupție și un vid moral. Sărăcia rurală înflorea;oficialii locali erau foarte corupți, iar guvernul de la Beijing era atât de distant față de aceste comunități sărace încât parcă nici nu exista. Revolta a fost declanșată de conflictele etnice sângeroase dintre chinezii vorbitori de cantoneză și minoritatea Hakkas. Mulți Hakkas se alăturaseră unui cult religios construit în jurul unui vizionar pe nume Hong Xiuquan, care credea că este fratele mai tănâr al lui Iisus. Când oficialii guvernamentali locali au luat partea fermierilor chinezi, i-au provocat pe Hakkas să pună mâna pe arme și să se revolte împotriva guvernului.

Rebeliunea Taiping este remarcabilă, și cu atât mai tulburătoare, cu cât s-a răspândit spontan cu o viteză impresionantă. Nu a depins de ani de eforturi ”revoluționare” (precum cea din 1912 care a înlăturat monarhia, sau cea din 1949, care i-a adus pe comuniști la putere). Și în timp ce adepții lui Hong au fost baza revoltei, odată ce secta a rupt cordonul imperial militar și s-a îndreptat spre nord, conflictul a atras mii și mii de alți țărani. Aceștia aveau nemulțumirile lor și nu aveau nimic de pierdut dacă se alăturau revoltei. Mineri fără slujbe, fermieri săraci, bande criminale și tot soiul de alte grupuri de numulțumiți au dat naștere unei mari armate care, până în 1853, număra deja 500.000 de recruți și voluntari. Aceștia au cucerit orașul Nanjing în acel an și au masacrat întreaga populație manciuriană. Nanjing a fost baza și capitala revoluției timp de 11 ani, până la sfârșitul războiului civil. Până la finele războiului se estimează că până la finele războiului au fost uciși nu mai puțin de 20 de milioane de chinezi.  Pentru prima oară, autoritatea imperială chineză a trebuit să facă modificări în ceea ce privește conducerea imperiului marcând declinul puterii împăratului.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

FacebookTwitterGoogle+
Marian

Scrie un comentariu

(Intrebare Anti-Spam)