Patru poezii de dragoste antice

15 May 2017 | Scris de Alice in Citate, Curiozitati, Litere, Top5 cu 0 comentarii

Literatura antică este plină de poeți remarcabili, care au compus poezii de dragoste ce au ajuns până la noi și care dovedesc faptul că talentul și măiestria literară se regăsesc la fel de vi în orice epocă istorică. Dintre aceste opere am extras patru poezii compuse de către Sapho, poetesa greacă din insula Lesbos, Ovidius, poetul roman exilat la Tomis și Catullus, poet roman din același secol, pentru a vă demonstra faptul că literatura antică merită toată atenția și aprecierea iubitorilor de poezie și de literatură în general.

1. Sapho – Jumătatea mea (secolul VI î.e.n.)

Când o văd mă vad pe mine,
Nici ea nu-l vrea pe el,
Şi ea visează frumuseti feline,
Şi ea vrea să iubească altfel

Ea este undeva departe
Şi o voi căuta mereu,
O voi căuta pana la moarte
Pentru că ea simte ce simt eu.

 

2.Catullus – Lesbiei (secolul I e.n.)

Ma-ntebi tu cate sarutari de-a’ tale
Mi-ar fi de-ajuns si de ramas, iubito!
Cat e nisipul Libiei de langa
Cirena, tara cea bogata-n silfiu,
De la mormantul sfant al lui mos-Batus
La templul ars de soare al lui Joe,
Si cate stele vad, cand tace noaptea,
A’ oamenilor tainuite-amoruri,
Atatea sarutari i-ar fi destule
Si lui Catul, nebunul, de la tine,
Ca dusmanii sa nu le dea de capat,
Si nici o limba rea sa le deoache!

 

3. Publius Ovidius Naso – Leandru către Hero (fragment, sec. I e.n.)

N-aş fi putut să-mi feresc de părinţi, ca-nainte, iubirea;
Taina ce-n suflet păstrez s-ar fi putut arăta.
“Du-te”, -ncheind-o cu grabă i-am spus, “fericită scrisoare,
Căci în frumoasele-i mâini ea te va ţine curând.

Poate de buzele ei să te-atingă în clipele-acelea,
Vrând să desfacă-al tău nod cu dinţişorii ei albi”.
Vorbele-acestea rostii într-un murmur uşor: pe tăbliţe
Dreapta mea a aşternut cele ce-aveam să-ţi mai spun.

Cât aş dori să-mi slujească la-not, să nu-mi ţină condeiul
Şi pe-ale apelor căi să mă ajute din nou.
(Mai potrivite sunt ele să bată tăcutele valuri,
Totuşi şi dorului meu sol credincios îi pot fi).

Noaptea a şaptea se scurge, mai mult de un an mi se pare
Că, turburate mereu, apele mării mugesc.
Neliniştitele nopţi de-mi aduseră-a somnului pace,
Fie şi-al mării talaz cât mai lung timp potolit!

Plin de-ntristare privesc depărtatul tău ţărm de pe-o stâncă
Şi, fiindcă nu pot veni, gândul meu doar ţi-l trimit;
Văd pe al turnului vârf licărind veghetoarea lumină!
Ochii prin noapte-aţintind, caut s-o am în priviri.

Mi-am aruncat de trei ori pe uscate nisipuri veştmântul
Şi m-avântai de trei ori drum prin primejdii să-mi tai.
Furiile mării-mi întoarseră însă nebuna-ndrăzneală
Şi-n ale apei vâltori mai că era să m-afund.

 

4. Sapho – Pentru dragoste

Lăsaţi iubirea să înflorească
Chiar dacă a încălcat a firii lege
Lăsaţi îndrăgostiţii să se dorească
Chiar dacă lumea rece nu-i întelege

Lăsaţi să înflorească şi iubirea lor
Chiar dacă nu sunt ea şi el
Lăsaţi să arda şi ei de dor
Chiar dacă sunt amândoi la fel

Lăsaţi iubirea să înflorească
Chiar dacă nu e între ea şi el
Lăsaţi îndrăgostiţii să se dorească
Chiar dacă sunt amândoi la fel

Sursă imagine: Sapho



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

FacebookTwitterGoogle+
Alice

Scrie un comentariu

(Intrebare Anti-Spam)